Dacă europenii trec de impasul financiar cu ajutorul psihologilor, românii fac ce ştiu mai bine, haz de necaz. Bancuri, caricaturi ba chiar şi cântece de petrecere în care criza devine miză pentru o dispoziţie mai bună. Principala ţintă a glumelor sunt politicienii şi bancherii
În România, nici nu s-au făcut bine simţite efectele crizei, că au şi apărut bancurile. De exemplu, "Un om intră într-o bancă şi spune: "Aş vrea să încep o mică afacere. Cum procedez?. "Simplu", spune directorul băncii. "Cumperi una mare şi aştepţi". Sau, "Azi am încercat să fac o retragere dintr-un bancomat, însă am primit mesajul "fonduri insuficiente". Nu ştiu dacă se referea la ei sau la mine".
Ce-a mai buna terapie este RASUL - provocat de multe ori de Bancurile bine spuse
Dar nu numai, urmariti aceste filmulete destul de molipsitoare si o sa vedeti ce bine va veti simtii
Un comentator nu se poate abtine cand aude vocea unuia din interlocutori
Si altii in situatii similare
CEL MAI TARE !!!
Bancuri cu Bula
De ceva timp incoace ma tot gandesc cum au aparut toate bancurile astea...Eu sunt pasionat de bancuri si ma gandeam de ce au romanii simtul umorului asa dezvoltat.Eu zic ca romanii au cel mai dezvoltat simt al umorului pentru ca au avut o viata grea , si daca nu am fi reusit sa facem haz de necaz am fi innebunit probabil.Oricum daca am inventat bancuri pe vremea comunistilor , intr-o perioada in care nu spuneai nici ce ai mancat ca sa nu te toarne vecinii la militie , chiar suntem tari.
Noi avem umorul nostru propriu care dupa parerea mea il depaseste mult pe cel american , englezesc , frantuzesc etc pentru ca umorul nostru se bazeaza pe traire.Adica noi am facut misto de situatie uneori ca sa trecem mai usor peste unele probleme mai mici sau mai mari , pentru ca daca le-am fi luat in serios cu siguranta nu treceam peste ele.Si-mi vin in minte bancuri pe care le auzeam cand eram mic , majoritatea inventate la cozile imense care se faceau la lapte , carne etc.:
"In timp ce stateau la coada la lapte un tovaras povestea ca are un caine rau care i-a mancat toate gainile si-i intreba pe ceilalti ce ar trebui sa faca.Cum toti se bagau in seama au inceput sa-i strige : Impusca-l!Impusca-l! Un batranel mai surd din spate a inceput si el sa strige : Si pe ea!si pe ea!(credea ca e vorba de sotii Ceausescu) sau
BULA
"Un tovaras mergea cu sareta printr-un sat si ia un taran dupa drum cu el ca sa nu se plictiseasca.Pana sa se urce taranul remarca : Bai nene , dar ce p_ _a are calul tau!Tovarasul il corecteaza : Asa este , dar mai civilizat ar fi sa zici MEMBRU.Taranul isi cere scuze ca nu a stiut.Pe drum se dau la vorba si tovarasul il intreaba pe taran cu ce se ocupa.Taranul ii raspunde : Pai ca la tara cu muncile campului.Dar dumneavoastra cu ce va ocupati?Asta ii raspunde : Pai bre , eu sunt inginer agronom.Si pe langa asta mai sunt si MEMBRU de partid! Taranul un pic nedumerit : Aaaaa....adica tot un fel de p_ _a calului???"
In Evul Mediu si perioada Renasterii umorul este treptat indepartat de la curtile monarhilor si de biserica. Functia bufonului de la curtea regelui pierde din importanta, rasul era considerat in manastire ca un lucru obscen, care impiedica tacerea si linistea in meditare a calugarilor, cu toate acestea s-au gasit in biblioteci culegeri de anecdote.
Astfel in aceasta perioada umorul devine o cultura a poporului de rand, care este prezentat prin carnavaluri, balciuri. Exista culegeri de glume usturatoare, cu replici scurte din popor la adresa celor excentrici, culese din birturi, sau alte locuri de adunare a multimii. In timpul reformatiei bisericii, umorul a fost din nou folosit ca munitie pentru sprijinirea principiilor ideologice si cautand sa-si faca adversarul de ras, aceasta fiind insa facuta cu oarecare masura, o discutie teologica controversata fiind faptul daca cumva in timpul sau Isus a ras. In timpul iluminismului (sec.XVII-XVIII) umorul a fost tratat la inceput ca un act gresit, nedemn fata de seriozitate si argumentatia logica.
Rasul de aceea in adunarea nationala franceza era interzis, fiind apoi treptat tot mai des folosit in discreditarea adversarului politic. In Germania in timpul anului 1819 si a Revolutiei din 1848 a avut loc o adevarata explozie a numarului de caricaturi, satire, foiletoane umoristice, cu toate masurile Cenzurii de la Karlsbad (1819), miscarea democrata critica aristrocratia si absolutismul. Prin parlamentarii care erau alesi ca reprezentanti ai poporului are loc o apropiere intre umorul popular si cel al claselor superioare, acestea influentandu-se reciproc . (sursa: wikipedia)
